Tag Archives: linux

[How to] Reset root password

Linux_GRUBAstazi voi descrie cateva metode de resetare a parolei pentru super userul ROOT.

Acest proces paote fi facut in 2 moduri:

1. Prin intermediul GRUB
2. Cu ajutorul unui LiveCD Linux

Trecem la practica pas cu pas:

Metoda 1: Cu ajutorul GRUB

1. Pornim/restartam PC-ul ca sa ajungem in meniul GRUB

Linux_GRUB

2. In cazul in care avem mai multe sisteme de operare – selectam linia care coincide cu SO la care dorim sa resetam parola.
3. Tastam 'e', primim access la editarea configuratiei de boot-are asemanator ca in imaginea de mai jos


Linux_GRUB_bash
4. In linia de configurare de boot-are a sistemului de operare gasim linia in care se alfa imaginea KERNEL-ui Linux, (in cazul meu e  Linux /boot/vmlinuz-3.2.0-4-486 ) adaugam la sfirsit stringul init=/bin/bash (ceia ce deja este ilustrat in imagine) dupa care tastam F11 sau CTRL+X pentru a incarca sistemul de operare cu modificare dorita.
Aceasta modificare este aplicata doar o singura data, deoarece noi am modificat interactiv configuratia de boot-are a sistemului. La urmatorul restart GRUB va incarca fisierul de configuratie de pe discul rigid.

5. In scurt timp vom vedea pe ecran un asemenea promt:linux_boot
6. Jumatate de pas este facut, acum este necesar de montat partitia / in regim ReadWrite (RW) si sa apelam comanda passwd pentru a modifica parola pentru root:

mount -o,remount rw / 

unde -o,remount rw / – optiunea de remontare a sistemului de fisiere in regim read-write

Dupa remontarea cu succes introducem urmatoarea comanda pentru a seta o parola noua pentru userul root:
passwd root
si introducem noua parola

Linux_ch_pass7. Ca urmare vedem "Password updated successfully" – ceia ce ne dovedeste ca parola a fost modificata cu succese.
8. Facem reboot si ne logam cu noua parola setata.

 

Metoda 2: LiveCD

Daca din oarecare motive nu ai acces la grub, sau fie ca grub e cu parola oricum nu e problema de resetat parola la root.

Pentru aceasta avem nevoie de un LiveCD cu orice distributiv linux, Debian,Ubuntu,Gentoo,CentOS etc.
1. Incarcam sistemul de operare RAM
2. Deschidem consola si montam partitia pe care e instalat SO Linux.
spre exemplu data partitia pe care e instalat Linux e sda2 executam urmatoarea comanda pentru a monta partita in mapa /media/
mount /dev/sda2 /media/

3. Facem chroot in partitia montata anterior.
(!) Comanda chroot pe un sistem de tip UNIX schimbă în mod aparent directorul root pentru procesul curent și pentru toate procesele derivate din acesta. Procesul nu poate accesa fișiere în afara directorului root asignat. Uneori, acest director setat cu chroot mai poartă și numele de chroot jail

chroot /media/ /bin/bash

5. Modificam parola utilizatorului cu comanada passwd si ca argument numele utilizatorului:
passwd root

Ca urmare vedem "Password updated successfully"

 

Enjoy.

Vi/Vim

vimAm întilnit foartă multă lume, și anume chiar utilizator de GNU/Linux care încearca să evite lucrul cu editorul VI sau VIM. La întrebarea ”De ce ?” primesc mereu același răspuns cu cuvinte cenzurate în partea softuluiu dat.

De ce oare toți care il încercă sa-l folosească în linia de comanda (CLI) și nu se lămuresc în primele 2 minute îl disconsideră un produs util ? Raspunsul este simplu: VI/VIM nu este un editor intuitiv, ci unul modal cu o logica de funcționare mai deosebită. Prin urmare fară cunoștințe de bază e imposibil sa operezi cu acest editor la nivel de intuiție. Din această cauză muți care îl incearcă în grabă, sau deschid editorul și mai apoi ne știind cum sa-l închidă îl desprețuiesc. Ca urmare nu-l mai folosesc niciodată și preferă o alternativă de genul nano, emacs etc.

Recunosc că prima impresie în privința lui VI la fel a fost negativă. Prima dată cînd am început sa studiez linux, și cînd din greșeală am deschis vim, m-am intervat ca nu puteam ieși din el. Unica soluție era butonul Reset, deoarece eram doar în consolă, fara GUI. Mai tîrziu, am studiat editorul VIM mai detaliat, și pot sa spun ca am rămas impresionat de posibilitățile sale sub linia de comandă.

Deci de ce VI și VIM ?
VI – este un editor de text open source multiplatformă.
VIM – Vine de la Vi IMproved, deriveaza de la editorul VI, dar cu un set larg de îmbunătățiri.

Ce inseamnă editor modal ? – prin editor modal înțelegem că editorul are mai multe regimuri de funcționare. Cu alte cuvinte, aceași tastă poate avea funcționalitate diferită în regimuri diferite. VI/VIM operează în 2 regimuri sau moduri de bază Normal Mode (Regim normal, sau regim de comandă) și Insert Mode (Regim de inserare).

1. Regim normal (Normal mode):  În acest regim fișierul deschis poate fi listat și asupra textului se pot executa anumite modificări. Modificările se fac cu ajutorul tastelor care și sînt interpretatori de comenzi. Fiecare tastă execută o anumită comandă. Odată lansat editorul se află în regimul normal sau în regimul de comandă.

vim1 

2. Regim de inserare (Insert mode): Pentru a intra în regimul de inserare a textului, se tastează tasta i sau INSERT. În acest regim editorul permite inserarea textului, deci toate tastele sînt folosite pentru a culege text. Pentru a ieși din regimul de inserare în regimul de comanda (sau regim normal) tastăm ESC sau CTRL+C

vim2

 

Cum aflu în care regim sînt la moment ?
Atragem atenția în stînga jos al paginii, daca ne aflăm în regimul de comandă nu o să vedem nici o inscripție, însă dacă ne vom afla în regimul de inserare vom vedea scris:
vim2


Mai jos vreau să descriu cele mai utilizate comenzi de care o sa aveți nevoie:
(!) Toate aceste comenzi sunt valide în regimul normal (regimul de comandă)


Comutarea intre modurile de lucru


Operatii asupra fisierelor


Pozitionarea cursorului


Comenzi folosind marcaje

Stergere

Toate comenzile de stergere copiaza textul sters in tampon de unde el se poate extrage cu comanda

p

 


Lucrul cu tamponul (Bufer)


Cautare si schimbare (Search & Replace)


Setarea diferitelor regimuri

 

Pentru lista completa a comenzilor și posibilităților vim

Si ca bonus, recomand un cheatsheet sa-l puneti ca wallpaper :)

vim_cheatsheet

 

Cum scriem imagini ISO pe CD/DVD din Consolă

tux-and-cdLinux  –  Puterea liniei de comanda (CLI)

Astăzi voi scrie cum putem să scriem o imagine ISO pe CD/DVD din linia de comandă:

Să purcedem pe pași:

1. Verficăm dacă avem CD/DVD Writer

Ca output primim ceva asemanator

Dupa cum vedem, pe bus 1,0,0 avem connectat HDD-ul, pe bus 1,1,0 avem conectat un DVD-RAM. Ca urmare stiind adresa SCSI Bus pe care se afla dispozitivul DVD-RW trecem la pasul urmator.

2. Scriem ISO-ul pe CD/DVD


Unde:
-v 
= verbose
-eject  = după finisare CD-ul este scos
speed=8  = viteza scrierii
dev = adresa bus al DVD-RW
path = /locatie/imagine.iso (locatia imaginii ISO)

X11 – Setăm layout în limba română

 Azi m-am întîlnit cu problema setării limbei române, mai bine spus cu diacritice române în GUI și anume pe KDE. Implicit ele deja sînt setate, dar în dependenţă de setări, ă,î,ş,â,ţ se află pe taste diferite de celea triviale în sistemele de operare windows, ceia ce poate fi neplacut în utilizare pentru un nou utilizator Linux.

De regulă pentru scrierea diacriticelor române se folosesc tastele;
ALT + a = ă
ALT + s = ş

etc…

pentru activarea layout-ului trivial windows:
“ă” = “["
"â" = "]“
“ț” = “”
“î” =  “‘”
“ș” = “;”

executăm comanda în terminal

sau în setările KDE System Settings > Input Devices > Keyboard > Layouts > Add  (la Variant selectăm winkeys şi dăm apply.)lazout

 

De ce am inceput sa studiez linux, si de ce anume Gentoo Linux?

gentoo_logo      Orice utilizator, cînd începe să exploreze lumea distribuțiilor GNU/Linux, vede o mulțime de diferite distribuții, îndreptate spre diferite moduri de utilizare, și respectiv spre diferite grupuri de utilizatori.

     Astfel, Ubuntu, Mint sunt distribuții îndreptate spre utilizatorii de desktop ai Linux, care iubesc ca masa lor de lucru să arate frumos, ca toate instrumentele necesare să fie sub mînă și toate acțiunile care nu cer direct decizia utilizatorului să fie automatizate. Este Slackware, unde totul este absolut invers: utilizatorul este fortat să aibă grijă totală de ce face sistema, să o configureze deplin după placul său. Dacă instalezi o programă pe Slackware, din cauza că toate dependențele se calculează acolo de către utilizator, numai după ce o vei rula vei înțelege că a fost instalată și configurată normal.

      Gentoo este într-un fel mai spre mijloc: setările sistemei desigur că le faci tu cu mâna ta, dar de dependențe are grijă sistemul de portage. Cu o singură excepție: pachetul de instalare Gentoo ca atare constă din un CD minimal pentru instalare, o sistemă minimală ce conține numai compilatoarele celor mai de bază limbaje de programare, instrumentele esențiale de lucru și un editor de text, și însăși sistema de portage care ulterior va instala pachetele. Astfel, utilizatorul are posibilitatea să construiască o sistemă aproape de la 0, care va fi apropiată a maxim necesităților sale. Deci, practic se primește situația cînd deja de softul care stă la el pe comp este responsabil însăși utilizatorul calculatorului, el are posibilitatea de a modifica absolut orice, și deci capacitățile OS-ului depind numai de omul care stă în fața lui. Vrei cea mai nouă versiune a unui program? – poftim! Numai că nimeni n-o să-ți garanteze că o să lucreze normal și nu vor apărea incompatibilități între dependențele sale. Gentoo e o sabie cu două capete: poți să faci calculatorul tău să zboare, sistema fiind optimizată anume pentru el (și în unele cazuri, în dependență de capacitățile calculatorului, pot fi îmbunătățiri de peste 30%), ori poți să încarci calculatorul cu gunoi de care nu ai nevoie, frînînd la maximum capacitățile sale. Tu poți să alegi, pentru fiecare pachet în parte, cum vrei ca el să fie instalat pe calculatorul tău. Dacă știi că o anumită funcționalitate a unui program n-o să-ți fie de folos, de ce să stea pe calculator, și încă să încarce memorie operativă adăugătoare în timpul lansării programului dat?

      Gentoo prezintă utilizatorului posibilitatea de a învăța despre structura internă a unui OS GNU/Linux la un nivel practic, pe măsură ce apar noi necesități pentru dînsul. După ce va instala sistema de bază, utilizatorul trebuie să compileze kernelul, să aleagă sistemul principal de logare a mesajelor, să seteze parametrii locali ai serverului, să aleagă ce fel de soft va sta pe calculatorul său. Configurațiile pentru orice bucată de soft se face manual, editînd fișierele text necesare. Astfel, te poți apropia mai tare de spiritul acestui sistem de operare.

      De ce să aștepți ca cineva să facă pentru tine ceva, dacă ai posibilitatea să faci asta cu mîinile proprii? Tu poți să modelezi calculatorul tău așa cum vrei tu ca el să fie.