Configurare vCenter și nested ESXi în lab (part II)

În prima parte a articolului am descris pas cu pas procedura pentru instalarea și configurarea server-ului vCenter pentru o configurație tipică de laborator. În partea a doua am să continui cu instalarea a două host-uri ESXi nested. Lista de activități va include: instalarea și configurarea inițială a două host-uri ESXi nested; actualizarea imaginilor ESXi până la ultimul update disponibil; instalarea VMware Tools for nested ESXi; înregistrare host-uri ESXi nested în inventarul server-ului vCenter.

Instalare și configurare host-uri ESXi nested

Scenariul de laborator – descris pe scurt in prima parte a articolului, presupune crearea a două host-uri ESXi nested care, împreună cu server-ul vCenter instalat anterior, pot fi folosite ulterior ca și platformă pentru alte scenarii de laborator. Pe o așa configurație se pot încerca teste de la cele mai simple, gen vMotion, clustere HA și DRS, dvSwitch s.a.m.d, până la construcții complexe cu multiple produse VMware: vSphere Data Protection, vSphere Replication ș.a.m.d, limita fiind doar în imaginație.

Așadar, în cele ce urmează vom merge pe următorul workflow:

  • creăm un VM cu caracteristici potrivite pentru un host ESXi nested
  • instalăm o imagine fresh de ESXi 5.5 pe VM-ul preparat anterior
  • aplicăm o configurație de bază pentru host-ul ESXi nested
  • actualizăm imaginea ESXi până la ultimul update disponibil.
  • instalăm pachetul VMware Tools for Nested ESXi
  • înregistrăm host-ul ESXi nested în inventarul server-ului vCenter
  • se repetă punctele de mai sus și pentru un al doilea host ESXi nested.

Creare VM ca gazdă pentru un host ESXi 5.5 nested.

Pentru ca o mașină virtuală să poată să găzduiască cu succes un host ESXi nested va trebui ca aceasta să corespundă unei configurații specifice: pe deoparte să dețină un minim de resurse hardware 4GB RAM/2x vCPU necesare pornirii ESXi-ului nested și pe de altă parte să aibă activat mecanismul de virtualizare a funcției de virtualizare hardware (VHV). Fără de ultima va fi practic imposibil de rulat VM-uri nested de 64 de biți peste host-ul ESXi nested.  

  • inițiem procesul pentru crearea unui VM nou. Pentru aceasta, din vSphere Client conectat la server-ul vCenter din laboratorul DNT – atenție nu la cel din scenariu, click dreapta pe containerul vAPP legat de student – Create New Virtual Machine. Încercarea de a crea VM-ul într-un alt vAPP decât cel asociat va eșua din lipsa de drepturi – fiecare student poate crea/gestiona VM-uri doar în contextul containerului cu care a fost asociat.
  • în wizard-ul pornit (a) pe pagina Configuration se alege varianta Custom (b) în Name and Location se specifică un nume pentru VM, nu e obligatoriu dar e bine de ținut cont de recomandarea de nume pentru VM-uri in lab: numele VM-urilor trebuie să pornească POD-0X- unde X numărul POD-ului urmat de un scurt string ce ar reflecta destinația VM-ului. În cazul meu am folosit titlurile POD-02-ESXi-01 și POD-02-ESXi-02 pentru primul și respectiv pentru al doilea host ESXi nested (c) la faza cu storage se selectează datastore-ul RAID10-store – până când unicul disponibil (d) în Virtual Machine Version se lasă pe opțiunea sugerată: Virtual Machine Version 8 (e) pe pagina Guest Operating System pentru OS se bifează Others și pentru versiune se selectează Other (64-bit). Dacă se dorește se poate completa câmpul cu descriere, exemplu VMware. Se observă că dropdown-ul cu OS-uri nu ne oferă o opțiune pentru nested ESXi, e și de înțeles, lista conține doar OS-urile supported de VMware or configurațiile cu nested ESXi nu sunt suportate în producție ele fiind adecvate doar în scenarii de laborator (f) pe pagina cu CPUs se asigură un minim de două procesoare virtuale – fie ca core-uri într-un socket fie ca socket-uri aparte (g) în Memory se alocă un spațiu de RAM pentru ESXi-ul nested. Atenție nu mai puțin de 4GB. În cazul meu am folosit 8GB RAM. Poate fi schimbat mai târziu (h) la Network, configurăm un număr de NIC-uri virtuale, poate fi unul sau mai multe, eu am ales 4x. Se configurează fiecare NIC ca conectat în grupul de porturi dvPortGroup-STUDENTS pe switch-ul distribuit dvSwitch-LAB. Atenție, procesul de creare a VM-ului va eșua în caz că se alege un alt grup de porturi decât cel menționat – studenții sunt admiși să folosească doar acel grup de porturi. Tipul adaptorului se lasă E1000 sugerat implicit (k) pe pagina cu SCSI Controller, se lasă pe implicitul LSI Logic Parallel  (l) în Select a disk se alege opțiunea pentru crearea unui disk virtual nou, după care pe pagina următoare se specifică: i. capacitatea disk-ului virtual – un 80 GB suficient pentru început, se poate de redimensionat mai târziu, ii. modul de alocare a spațiului, obligatoriu în Thin Provision – atenție, implicit se propune opțiunea cu Thick Provision Lazy Zeroed care e cel mai lacom mod ca spațiu consumat or spațiul pe LAB e cam limitat. Dacă ați creat un VM cu un așa disk, distrugeți disk-ul inițial și recreați-l din nou dar deja în formatul Thin (m) restul paginilor se trec pe valori implicite. Vedeți mai jos un screen cu câteva fragmente din configurația VM-ului destinat host-ului ESXi nested:

config_vCenter_neste_ESXi_part_II_create_VM_for_nested_ESXi

  • modificăm Guest OS-ul din VM. Pentru acesta din proprietățile VM-ului, pe pagina Options, în General Options – Guest Operating System deschidem lista cu OS-uri din care selectăm valoarea cu VMware ESXi 5.x (în versiuni precedente titlul mai includea cuvântul experimental). Lista respectivă, spre deosebire de cea din wizard-ul de creare a VM-urilor include și OS-uri unsupported de VMware. Unsupported nu neapărat înseamnă că nu funcționează, pur si simplu pentru acestea VMware nu dă nici un fel de garanții.
  • upgradăm VM-ul de la versiunea 8 la versiunea 10. Anterior, în wizard, versiunea maximă posibilă de selectat a fost 8 fiind o limită de GUI nu și de maxim pe host-ul ESXi. Începând cu 5.0, VMware nu mai dezvoltă client-ul vSphere Client (C#) concentrându-și toată atenția doar pe vSphere WEB Cilent, de aceea tot ce ține de funcții și opțiuni în versiunile noi vSphere nu mai sunt incluse in clientul vechi inclusiv și numere noi de versiuni de VM-uri (9 pentru 5.1, 10 pentru 5.5). Note: Dacă wizard-ul pentru crearea VM-ului era să fie inițiat din clientul WEB atunci versiunea VM-ului se putea selecta din start pe 10 așa că punctul curent nu mai era nevoie de executat. Totuși, dacă ați pornit-o in vSphere Client, upgrade-ul pentru VM se poate de făcut printr-un click dreapta pe VM după care Upgrade Virtual Hardware. Versiunea noua a VM-ului poate fi verificată în VM version pe pagina Summary a VM-ului și ar trebui să coincidă cu vmx-10. De menționat, că după upgradarea VM-ului la ultima versiune, editarea proprietăților acestuia va fi posibilă doar din clientul WEB.
  • activăm mecanismul virtualizării funcției de virtualizare hardware (VHV). De menționat că aceasta va fi posibil doar dacă s-au executat corect precedentele două puncte (guest OS in VMware ESXi 5.x și Virtual Machine version in vmx-10), în caz contrar opțiunea din GUI de activare a mecanismului va fi marcată ca inactivă. Pentru a activa VHV-ul se poate de mers pe una din două căi: (a) fie prin adăugarea în fișierului de configurare a VM-ului a secvenței vhv.enable=”true”  – destul de complex dar și imposibil cu privilegiile pe LAB a studenților (b) fie prin WEB Client, recomandat. Pentru Web Client, se deschide proprietățile VM-ului cu Edit Virtual Machine Settings după care din Virtual Hardware – CPU se bifează parametrul: Hardware Virtualization – Expose hardware assisted virtualization to the guest OS.

​Instalare imagine ESXi 5.5 în VM-ul destinat host-ului ESXi nested.

În continuare vom instala o imagine ESXi 5.5 pe VM-ul creat anterior pentru host-ul ESXi nested.

  • montăm ISO-ul cu setup-ul pentru VMware ESXi. Pentru aceasta, din vSphere WEB Client deschidem proprietățile VM-ului, trecem pe secțiunea Virtual Hardware, unde în CD/DVD drive 1 specificăm Datastore ISO File. În fereastra Select File alegem fișierul: VMware-VMvisor-Installer-5.5.0.update02-2068190.x86_64.iso, folder: RAID10-Store\ISO. Pentru comoditate iso-ul setup-ului a fost încărcat din timp pe datastore-ul din LAB, e posibil să nu fie tocmai ultimul build așa că dacă se dorește se poate de descărcat un iso mai nou pe pagina de download VMware (aveți nevoie de un simplu cont pe site). Note: Am ales să montăm ISO-ul din vSphere WEB Client din simplu motivă că după upgrade-ul de versiune a mașinii virtuale proprietățile acesteia pot fi modificate deja doar prin WEB Client și deloc prin vSphere Client.
  • se pornește VM-ul, fie din WEB Client fie din vSphere Client. Se lasă să pornească procesul de setup pentru ESXi (fereastră cu sur pe galben și progress bar)
  • în continuare se parcurge wizard-ul pentru instalare ESXi: (a) pe pagina Welcome .. click pe Enter (Continue) (b) în EULA click pe (F11) Accept and Continue (c) în Select a Disk to Install or Upgrade mergem de acord cu unica opțiune: disk-ul virtual de 80GB creat anterior – spațiul de stocare va fi folosit atât pentru ESXi-ul propriu-zis cât și ca datastore VMFS pentru VM-uri nested pe acest ESXi (d) în keyboard layout click (Enter) Continue cu US default (e) pe pagina Enter a root password specificăm o parola cu confirmare pentru root-ul ESXi. Urmează un proces automat cu reboot pe final – câteva minute.

Configurare inițială pentru ESXi-ul  nested

Vom continua prin a aplica o configurație de bază pe host-ul ESXi nested. Vom re-configura ESXi nested din consola VM-ului ce îl găzduiește accesând Direct Console User Interface (DCUI).

  • ne autentificam pe consola DCUI ESXi . Pentru asta, din consola VM-ului care ar trebui să afișeze pagina de standby DCUI (sur pe galben) se apasă pe <F2> Customize System/View Logs care schimbă view-ul pe un dialog pentru introducerea credențialelor pentru autentificare. Se introduce username-ul root și password-ul lui (setat la faza de instalare ESXi).
  • în System Customization se trece pe Configure Management Network unde vom configura: (a) în Network Adapters vom bifa toate adaptoarele disponibile – anterior am configurat pe VM patru vmnic-uri vmnic0-3. Toate adaptoarele vor face parte din vSwitch0 și vor participa in team pentru interfața de management vmk0 ESXi (b) în IP Configuration se trece de pe configurația cu DHCP implicit, pe configurație cu parametri setați manual: Set static IP address and network configuration. Setăm o adresă IP din intervalul recomandat pentru numărul POD-ului și o mască de rețea de 16 biți, în cazul meu am folosit IP-ul: 172.16.22.41(.42 pentru al doilea host ESXi), Subnet Mask: 255.255.0.0. In general studentul e liber să folosească orice adrese IP pe care le consideră potrivite, condiția e doar ca să nu coincidă cu ceva deja setat pe LAB (c) în IPv6 Configuration deconectăm stack-ul IPv6 prin de-bifarea: Enable IPv6 .. – implicit bifat (d) în DNS Configuration setăm drept server DNS IP-ului server-ul vCenter din LAB – care a fost configurat și ca server DNS. În câmpul Hostname specificăm un nume pentru ESXi – care pentru simplitate poate să coincidă cu numele VM-ului, în cazul meu: pod-02-esxi-01 (e) în Custom DNS Suffixes formăm numele zonei DNS setate pe serverul DNS (vCenter), in cazul meu: lab.local. Aplicam configurațiile de mai sus prin abandonarea meniului cu Management Network. Mai mult ca sigur se va propune reboot-area host-ului ESXi, se confirmă dialogul după care host-ul pleacă automat in reboot.
  • între timp, se configurează o înregistrare A NAME pe serverul DNS corespunzătoare numelui host-ului ESXi. Pentru aceasta, pe serverul DNS (vCenter) se deschide consola serverului DNS: DNS Manager. De aici, click dreapta pe zona lab.localNew Host (A or AAAA). În fereastra New Host se specifică hostname-ul ESXi-ului și adresa IP ce-i corespunde: pod-02.esxi-01 și respectiv 172.16.22.41. Se asigură că bifată opțiunea Create associated pointer (PTR) record.
  • e bine ca după restart-ul ESXi-ului de făcut un test de networking pe acesta. Pentru asta, din DCUI se accesează System CustomizationTest Management Network. Implicit se încearcă ping-ul pe adresa IP a server-ului DNS (ping address #0) și rezoluția numelui hostname (resolve hostname) plus ping pe acel IP (IP-ul ESXi-ului). În Resolve Hostname completăm hostname-ul până la FQDN astfel încât să includă și sufixul DNS. Note: primul ping va eșua pentru că pe server-ul DNS (vCenter) funcționează firewall-ul din Windows care implicit blochează ICMP-ului, dacă se dorește, se poate de permis ICMP-ul prin activarea (enable) a regulilor File and Printer Sharing (Echo Request .. )

config_vCenter_neste_ESXi_part_II_configure_ESXi

Actualizare imagine ESXi până la ultimul update disponibil

Chiar dacă va fi folosit într-un mediu de test e bine totuși ca și ESXi-ul din lab să fie actualizat up-to-date. În cele ce urmează vom aplica peste imaginea existentă ESXi ultimele update-uri disponibile pe depot-ul de download VMware folosind linia de comandă și accesând Internet-ul peste server-ul proxy din LAB.

  • configurăm accesul la linia de comandă CLI. CLI-ul îl vom accesa peste SSH așa că va trebuie pentru început de activat SSH-ul pe host-ul ESXi. Pentru aceasta, ne conectăm cu vSphere Client pe IP-ul host-ului ESXi nested (172.16.22.41), atenție nu IP-ul vCenter-ului din LAB sau din POD dar pe ESXi-ul instalat în p. precedent. Folosim credențialele root-ului. Odată autentificați, accesăm Configuration – Security Profile (software) – Services – Properties. În fereastra Service Properties facem click pe SSH (implicit e in statut Stopped) după care pe butonul Options (stânga jos). În ESXi Shell (TSM) Options click pe Start Ok.
  • deschidem consola ESXi prin SSH. Din clientul preferat SSH (recomandat putty.exe) deschidem o sesiune pe IP-ul host-ului ESXi (172.16.22.41). Client-ul SSH poate fi pornit din orice loc din lab de unde aste acces pe IP la ESXi-ul nested, exemplu din VM-ul cu Win7 din POD-ul studentului. Pentru autentificare prezentăm credențialele root-ului.
  • verificăm versiunea curentă pentru imaginea ESXi (build number). O putem face prin două căi: fie prin vSphere Client conectat la host-ul ESXi (pe ribon deasupra tab-urilor), fie prin CLI cu esxcli system version get. În cazul meu, am pornit cu un build ESXi de 2068190 ce corespunde imaginii: VMware ESXi 5.5 Update 2 (pentru un lookup build_number-to-version puteți folosi de exemplu lista de aici).

config_vCenter_neste_ESXi_part_II_update_ESXi_get_verssion

  • pachetele de actualizări le vom descărca direct de pe depot-ul de download VMware din Internet așa că în comenzile din CLI va trebui de specificat în plus la adresa depot-ului și detaliile serverului http proxy. In LAB, Internet-ul îl accesăm prin server-ul proxy aflat pe IP-ul 172.16.0.39 și folosind port-ul 8080. Atenție, în caz că folosiți procedura de mai jos pentru un alt sistem decât LAB-ul și accesați Internet-ul printr-un proxy ce funcționează pe un alt port decât 8080 atunci, suplimentar, veți trebui să adăugați o regulă în plus pe firewall-ul ESXi. Adevărul e că ESXi-ul își are un firewall al lui, care implicit blochează majoritatea porturilor de comunicații lăsând deschise doar anumite porturi specifice serviciilor de ESXi. Din fericire, port-ul folosit de proxy-ul din LAB: 8080, e deschis cu una din regulile existente de firewall (regula pentru serviciul vsanvp) așa că nu mai e nevoie de manipulări în plus pe acest subiect. Pentru mai multe detalii legate de reguli de firewall custom pe ESXi vă recomand să consultați KB 2008226. În caz că accesați Internet-ul peste NAT veți trebui să porniți una din regulile de firewall deja existente – implicit oprită: httpClient (outgoing 80,443) – o puteți face fie din CLI (esxcli network firewall ruleset set -e true -r httpClient) fie din vSphere Cilent (Security Profile – Firewall – Properties – check httpClient). Încă odată, în LAB nu avem nevoie de modificări în plus pe firewall-ul ESXi.
  • așa cum ESXi-ul nested are configurat server-ul vCenter ca server DNS, care la rândul lui este unul izolat de DNS-ul zonelor din Internet, rezultă că ne va fi imposibil să avem o rezoluție cu succes pentru host-uri din Internet. În general, prin rețeaua din LAB izolată, practic devine imposibil de soluționat host-uri pentru zone din Internet. Ce este interesant totuși, dintr-un browser setat cu http proxy rezoluția de nume are loc cumva prin proxy și nu tradițional cu request-uri pe IP-ul serverului DNS (setat in tcp/ip settings), dar asta nu funcționează și pentru CLI-ul ESXi așa că în acest caz va trebui să aplicăm un workaround. Vom crea pe DNS (vCenter) o zona cu numele vmware.com în care vom crea o înregistrare A Name cu numele hostupdate legată de unul din IP-urile reale de Internet. IP-urile le aflăm de pe un PC cu acces la Internet prin nslookup pentru FQDN-ul hostupdate.vmware.com. Mie mi-a dat IP-ul: 23.40.163.43, dar fiți atenți că acesta se poate schimba așa că e bine ca de fiecare dată se verificați valorile. Pentru a crea o zonă pe server-ul DNS deschideți consola serviciului DNS (pe server-ul vCenter) după care în forward lookup zone porniți wizard-ul pentru crearea unei noi zone (vmware.com). După ce ați creat zona, adăugați în aceasta o înregistrare pentru hostupdate cu IP-ul aflat mai sus. Pe final, verificați cu nslookup rezoluția pentru FQDN-ul hostupdate.vmware.com pornit direct pe server-ul vCenter (cel din POD-ul vostru).
  • executăm următoarea comandă ESXCLI pentru a verifica lista de actualizări disponibile in depot-ul VMware pe Internet: 

note 1: pe output-ul comenzii am aplicat un filtru cu grep pentru a scoate în evidență ultimele bundle-uri de actualizări disponibile pentru versiunea 5.5 de ESXi. În titlul bundle-ului după cratimă după versiunea ESXi urmează release date-ul codat in forma YYYYMM.. așa că indicând in argument-ul grep-ului anul si luna se poate de îngustat output-ul până la ultimele actualizări. Fără filtru, comanda va afișa o listă lungă de bundle-uri pentru toată perioada și pentru toate versiunile ESXi 5.x – listă greu de interpretat.

note 2: bundle-urile de update sunt cumulative așa că pentru a actualiza un host până la ultima versiune va fi suficient de aplicat doar ultimul bundle de update. Nu e deloc nevoie de aplicat update-uri consecutive pentru a ajunge la ultima versiune pentru imaginea ESXi.

config_vCenter_neste_ESXi_part_II_update_ESXi_get_update_bundles

Din lista de bundle-uri de update disponibile la momentul întocmirii articolului, ultimele update-uri sunt cele care încep cu: ESXi-5.5.0-20150402001-xx. Din acestea (două), vom alege pe cel cu sufixul standard ca fiind complet (include toate actualizările inclusiv vmware-tools). 

  • executăm următoarea comandă ESXCLI pentru a aplica pe imaginea ESXi bundle-ul de update selectat:

odată pornită, comanda poate să dureze până se execută și poate crea impresia că e blocată așa că înarmați-vă cu puțină răbdare și așteptați un răspuns pe consolă. Vedeți mai jos, replay-ul pentru o execuție reușită a comenzii, din output am scos o parte din lista ce ne afișează numărul de VIB-uri ce nu au fost atinse de update (destul de lungă). 

config_vCenter_neste_ESXi_part_II_update_ESXi_apply_update_bundles

  • reboot-ăm host-ul ESXi fie din CLI cu comanda reboot fie din vSphere Client. După reboot, verificăm încă odată versiunea imaginii ESXi, fie din lina de comandă cu esxcli system version get fie cu vSphere Client: 

config_vCenter_neste_ESXi_part_II_update_ESXi_version_check_after_update

se observă că avem deja un build number superior celui de până la update (2638301 vs 2068190) care e ultimul la momentul întocmirii articolului.

De remarcat că procedura de actualizare a unui host ESXi poate fi realizată și fără acces direct la Internet. Pentru aceasta se descarcă în prealabil a bundle-ul de update de pe portalul de download VMware după care se încarcă pe unul din datastore-urile ESXi-ului. În linia de comandă, ca argument la ESXCLI-ul de update se va specifica drept depot path-ul pe datastore. Pentru detalii cum de făcut asta  puteți consulta articolul (vladan – how to patch free vmware esxi). Este la discreția voastră cu ce metodă să mergeți, ambele funcționează.

Instalare pachet VMware Tools for Nested ESXi

Deloc obligatoriu dar totuși recomandabil, este ideea de a instala pachetul VMware Tools for Nested ESXi pe imaginea host-ului ESXi nested. După install, acesta vine ca un pachet VIB încadrat în image profile-ul ESXi. Prin VMware Tools for Nested ESXi vom putea: (a) obține informații despre OS-ul ESXi-ului nested direct pe ESXi-ul ce-l găzduiește (adresa IP, hostname .. ) – se vor citi cu vSphere Client/WEB Client în summary pentru VM-ul cu nested ESXi și (b) deconecta/restarta corect ESXi-ul nested cu comenzi shut down guest/restart guest din ESXi-ul ce-l găzduiește. Pentru mai multe detalii verificați referințele aici și aici. Trebuie de menționat că în versiunea 6.0 de ESXi VIB-ul pentru VMware Tools for Nested ESXi face parte deja ca implicit din image profile-ului ESXi așa că dacă încercați 6.0 atunci pasul ăsta este ca și cum exectutat.

  • pentru a instala VMware Tools for Nested ESXi vom folosi linia de comandă. VIB-ul îl vom descărca din Internet odată cu executarea comenzii de install prin specificarea în argumente a adresei depot-ului de download. Ca și în cazul cu actualizarea imaginii ESXi va trebui de adăugat pe DNS o înregistrare A Name pentru host-ul download3.vmware.com și IP-ul de Internet ce-i corespunde – la momentul întocmirii articolului acesta a fost: 23.64.211.51. Despre cum de creat o înregistrare pe DNS vedeți mai sus textul cu actualizarea ESXi-ului.
  • din CLI, executăm următoarea comandă ESXCLI pentru a instala VIB-ul cu VMware Tools for Nested ESXi

Note: versiunea curentă pentru VMware Tools for Nested ESXi este de 9.7.1 dar se poate schimba în timp așa că înainte de a porni comanda de install verificați pe site-ul proiectului (aici) în instructions numărul ultimei versiuni și corectați corespunzător link-ul de download.

config_vCenter_neste_ESXi_part_II_install_vmware_tools_for_nested_esxi

se rebotează host-ul ESXi nested, după care se verifică statutul VMware tools din vSphere Client conectat la vCenter-ul din LAB și focusat pe VM-ul cu ESXi nested: 

config_vCenter_neste_ESXi_part_II_vmware_tools_for_nested_esxi_status

Înregistram host-ul ESXi nested în inventarul server-ului vCenter

Acum că avem vCenter-ul și unul din host-urile ESXi nested instalate și configurate putem să înregistrăm ESXi-ul pe vCenter. Pentru aceasta, din vSphere Client conectat la server-ul vCenter (din POD-ul studentului) în inventar se face click dreapta pe numele datacenter-ului (acesta se creează în prealabil) după care se alege Add Host … În wizard-ul pornit, (a) pe pagina Connection Settings în Host specificăm FQDN-ul pentru host-ul ESXi nested: pod-02-esxi-01.lab.local precum și credențialele pentru root. După Next va apărea un dialog pentru confirmarea certificatului, click Yes. (b) restul pașilor din wizard se parcurg cu valori implicite (no license/no lockdown mode).

Instalarea și configurarea unui al doilea host ESXi nested

Așa cum scenariul presupune prezența a două host-uri ESXi nested, se vor parcurge pașii descriși pentru primul ESXi și pentru un al doilea ESXi nested. Diferențele vor fi doar in hostname și adresă IP de management, care în cazul meu vor fi pod-02-esxi-02 și respectiv 172.16.22.42.

Cu asta închei partea a doua și finală a articolului pentru configurarea componentelor dintr-un prim scenariu de laborator recomandat studenților claselor de VMware realizat pe platforma de laborator DNT.